Înec sau înnec? Forma corectă este „înec”, cu un singur „n”. La fel se scriu verbul „a îneca” și formele sale: „eu înec”, „tu îneci”, „el îneacă”. Grafiile „înnec” și „a înneca” nu sunt formele recomandate în româna literară.
Dubla consoană pare plauzibilă prin comparație cu alte cuvinte care încep cu „în-”. Totuși, analogia nu stabilește singură ortografia unui cuvânt. Pentru această familie, dicționarul normativ indică limpede un singur „n”.
Cum se scrie substantivul „înec”?
Scriem „înec” când numim situația exprimată de substantiv. Pluralul este „înecuri”. Exemplele „riscul de înec” și „cazuri de înec” păstrează aceeași scriere a rădăcinii.
Uneori, căutarea fără diacritice afișează „inec”. Într-un text redactat cu diacritice, forma este „înec”. Nu confunda lipsa diacriticelor cu dublarea consoanei: sunt două probleme de scriere diferite.
Înec sau înnec: ce se întâmplă la verb?
Și infinitivul se scrie cu un singur „n”: „a îneca”. Potrivit DOOM 3, la intrarea „îneca”, spunem „eu înec”, „tu îneci”, „el sau ea îneacă”. La conjunctiv, apar „să înec” și „să înece”.
- „Apa poate îneca răsadurile dacă stagnează în ghiveci.”
- „Mă înec cu apă dacă beau prea repede.”
- „Nu vreau să înec plantele prin udare excesivă.”
Exemplele ilustrează forma cuvântului în contexte diferite. Pentru orice discuție despre un incident real în apă, informația lingvistică nu înlocuiește instrucțiunile serviciilor de urgență.
De ce apare tentația de a dubla litera?
În română există cuvinte în care se întâlnesc doi „n”, cum ar fi „înnora” sau „înnoda”. Scrierea lor nu se transferă automat la „îneca”. Intrarea de pe dexonline pentru forma căutată „înnec” trimite la „înec”, iar articolul DOOM 3 pentru verb prezintă numai scrierea cu un „n”.
Un test practic este să pornești de la infinitiv: „a îneca”. Dacă reții această formă, poți scrie mai ușor „înec”, „îneci”, „îneacă” și „înecare”. Când ai dubii, verifică intrarea actuală a cuvântului, nu o regulă construită din asemănarea cu alt verb.
